Ambasadorii statelor membre reuniți în cadrul Comitetului Reprezentanților Permanenți al Consiliului au aprobat un acord obținut de Președinția Română și Parlamentul European cu privire la proiectul de directivă de modificare a patru directive existente ale UE care protejează interesele consumatorilor.Directiva acoperă o gamă largă de subiecte. Acesta modifică Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale, Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor, Directiva 93/13/CEE privind clauzele contractuale abuzive și Directiva 98/6/CE privind indicarea prețurilor. Directiva, împreună cu o propunere privind acțiunile de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor, face parte din pachetul „Noile avantaje pentru consumatori”, lansat de Comisie în 2017.
Textul asupra căruia s-a convenit prevede:
- sporirea armonizării și simplificarea unor criterii utilizate pentru a determina nivelul sancțiunilor pentru încălcările legislației UE în materie de protecție a consumatorilor;
- dreptul la măsuri reparatorii individuale pentru consumatori atunci când aceștia sunt afectați de practicile comerciale neloiale, cum ar fi marketingul agresiv, cu condiția ca aceste măsuri să fie proporționale, eficace și să nu afecteze aplicarea altor măsuri reparatorii de care pot beneficia consumatorii în temeiul dreptului național sau al UE;
- sporirea transparenței tranzacțiilor online, în special în ceea ce privește utilizarea recenziilor online, personalizarea prețurilor pe baza unor algoritmi sau clasificările mai bune datorate „includerilor plătite”;
- obligația piețelor online de a informa consumatorii dacă comerciantul răspunzător într-o tranzacție este vânzătorul și/sau însăși piața online;
- protecția consumatorilor în ceea ce privește serviciile digitale „gratuite”, și anume serviciile digitale pentru care consumatorii nu plătesc, dar furnizează date cu caracter personal, cum ar fi: stocarea în cloud, conturile de pe platformele de comunicare socială și cele de poștă electronică;
- informații clare pentru consumatori în cazul unor reduceri de prețuri;
- eliminarea sarcinilor disproporționate, precum obligația de a utiliza mijloace de comunicare depășite, impuse întreprinderilor de legislația în vigoare;
- clarificări privind libertatea statelor membre de a adopta norme de protecție a intereselor legitime ale consumatorilor în ceea ce privește unele practici de marketing sau de vânzare deosebit de agresive sau înșelătoare în contextul vânzărilor în afara spațiilor comerciale;
- clarificări cu privire la modul în care statele membre ar trebui să abordeze practicile înșelătoare de comercializare a produselor „cu dublu standard de calitate”.
Țările Europei Centrale și de Est au fost cele care au cerut un set de reguli, în această privință, a dublului standard, considerând că o mare parte dintre ele au pe piață produse de calitate inferioară față de Europa de Vest.
Produsele trebuie să conțină aceleași ingrediente – cu câteva excepții-, impuse de anumiți factori obiectivi și legitimi. Acești factori variază de la lipsa sezonieră a ingredientelor până la legislațiile naționale menite să reducă zahărul în produse alimentare și băuturi, de exemplu. Altfel, companiile vor avea interdicție să comercializeze produse cu caracteristici diferite sub același brand, pe piețe diferite.
Astfel, punerea pe piață a produselor cu dublu standard este considerată o practică comercială înșelătoare, iar pentru aceasta, companiile care o folosesc riscă amenzi de până la 4% din cifra de afaceri.
“Este foarte important pentru consumatorul european, indiferent de țara în care trăiește, să știe că produsele cu brand international pe care le folosește oriunde în Uniune sunt la fel. Acesta va fi efectul directivei, din punctul de vedere al produselor cu dublu-standard. Consider că, prin intermediul acestei propuneri legislative, drepturile consumatorilor vor fi mult mai bine protejate și că piața a avut nevoie de aceste prevederi”, a declarat Marius Pîrvu, Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.În urma examinării obișnuite de către experții juriști-lingviști, textul va fi adoptat de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene.
Statele membre vor dispune de o perioadă de 24 luni de la data intrării în vigoare a directivei pentru a transpune dispozițiile acesteia în legislația națională.
