În acest tumult de informații care ne dau fiori reci, apar și situații care scot la suprafață și ceea ce este mai bun în oameni. Un gest demn de toată admirația l-a făcut Ciprian, un ploieștean în vârstă de 45 de ani, care a stat în carantină, timp de două săptămâni, într-unul dintre centrele din Prahova.
Cele 14 zile i-au fost suficiente pentru a observa ceea ce se întâmplă jurul lui și pentru a spune „vreau să ajut“. A remarcat faptul că, zilnic, hrana îi era adusă doar de doamne și domnișoare. A constatat, totodată, că ele și administratorul unității respective de cazare erau singurele persoane care descărcau sute de litri de apă pe care, ulterior, le urcau în camerele persoanelor aflate în izolare instituționalizată.
La finalul perioadei de carantină a întrebat dacă poate rămâne ca voluntar, solicitare care a fost privită cu uimire, dar primită cu toată deschiderea de către administratorul spațiului respectiv. I-a pus la dispoziție una dintre camerele care nu erau destinate cazării persoanelor care revin din zonele „roșii“, echipamentele de protecție necesare și i-a făcut și instructajul pe care Ciprian îl știa deja din experiența celor două săptămâni de izolare completă.
Gestul ploieșteanului este demn de toată admirația, ținând cont că vine într-o perioadă și într-un loc unde mai toată lumea dă bir cu fugiții.
