Despre apă caldă și căldură, la Ploiești! Bugetul propus anunță primul faliment al unui mare municipiu din România?

529

Cu unul dintre cele mai bune sisteme de încălzire centralizată din țară, administrația prahoveană și ploieșteană este la un pas să lase peste 50.000 de apartamente și zeci de școli, grădinițe, societăți comerciale fără apă caldă și căldură. Contractul de delegare a serviciului expiră luna aceasta. Această situație este cunoscută și dezbătută de ceva vreme, iar lipsa unui anunț de licitație cu privire la delegarea serviciului nu poate avea decat o singură explicație: s-a batut palma cu Veolia, pe sub și pe deasupra mesei, in condiții netransparente. Altfel, nu există informații că președintele CJ Prahova și primarul Ploieștiului, au pus la cale un plan de exploatare în comun a acestui serviciu prin preluarea/înființarea unei societăți comerciale la care acționari să fie Consiliul Județean Prahova și Consiliul Local Ploiești.

    Cu câteva zile înainte de expirarea contractului, disputa politică dintre primarul Dobre și președintele Consiliului Județean, Bogdan Toader pare a se îndrepta spre o “rezolvare”  ce va împovăra bugetele celor doua instituții și buzunarele ploieștenilor. În avantaj, pare a fi Toader, care, susținut de alianța majoritară din Consiliul Județean și Consiliul Local – PSD, ALDE,PMP, vrea să scape de patrimoniul care îl deține, centrala de la Brazi și rețeaua primară de distribuție a energiei termice și apei calde, cele mai energofage și mai perimate bunuri . Modalitatea este simplă, o donație către Consiliul Local Ploiești. O singură mică/mare problemă are tânărul președinte : sechestrele și situația incertă a patrimoniului. Dacă mișcarea îi va reuși, Consiliul Județean scapă de investițiile necesare întreținerii sistemului – de reabilitare pe banii CJ, neputându-se vorbi (o evaluare sumară indică o suma necesară de peste 500 milioane euro).  Pentru Ploiești, însă, această mișcare, raportată la bugetul propus pentru anul acesta (70 milioane de lei in minus față de anul trecut), anunță primul faliment al unui mare municipiu din România. Singură, municipalitatea, cu un Consiliu Local ostil (primarul Dobre este – încă – membru PNL), nu este capabilă să gestioneze această activitate în regie proprie, așa cum anunța – ca posibil – primarul cu ceva timp în urmă. Căzut în capcana întinsă de adversarii politici și nu numai, primarul anunță o înțelegere de ultima ora cu Veolia, înțelegere, însă neconfirmată de acesta multinațională din motive financiare. Încă se negociază tarifele, amortizarea invetiților, diferența prețului la gaze naturale, etc.

     Cine și de unde se va plăti este îngrijorarea celor care cunosc problema? Cine va vota? Vor fi dispuși consilierii locali și județeni să-și asume votul (ce-i drept, la Ploiești DNA nu mai este)?

     Deși aparent Consiliul Județean își rezolvă problema cel mai ușor, prin cedarea patrimoniului, tot va trebui să-și fundamenteze această decizie de diminuare a averii, nejustificată, după părerea unora. Mai ales în condițiile în care această instituție nu a dat curs de-a lungul timpului la cedarea unor mijloace patrimoniale mult mai putin valoroase (alei, străzi, clădiri, etc).

     Consiliul Local Ploiești – sau mai bine zis majoritatea – va fi dispusă să voteze și să-l “îngroape” definitiv pe primarul Dobre din punct de vedere electoral. Problema însă va fi bugetul, nici pe hârtie măcar nefiind posibilă găsirea sumei care să acopere subvenția necesară  acoperirii pretențiilor minime ale Veolia – asta ca să nu plătească cetățenii, anul alegerilor locale și, nu numai, bătând la ușă.

În concluzie, viitorul sună bine numai pentru Veolia și Consiliul Județean. Eventual și pentru Petrolul Ploiești, care nu-și va pierde principalul (aproape singurul) sponsor.

Pentru Ploiești, ploieșteni, este doar bomboana pe coliva celei mai proaste administrații din istoria postdecembristă. Și pentru obiectivitate, nu doar primarul Adrian Dobre este vinovat!

Va fi apă caldă și căldură la Ploiești, dar, din nefericire pentru toți cei care au amânat la nesfârșit găsirea și implementarea soluției legale, vor trebui explicate în fața organelor legii, de ce așa, de ce la urgență, de ce prelungire, de ce netransparent. Poate nu acum, dar imediat ce “statul de drept” își revine. Și își revine…